DESEMNAREA
PĂSTORULUI
Bine, dar cum înfăptuieşte Domnul Isus îngrijirea oilor Sale?
Domnul a stabilit nişte slujitori ai Săi pe care i-a oferit bisericilor/adunărilor.
“El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru
desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11-12)
- Cine i-a dat pe păstori? - Domnul i-a dat! Domnul face lucrarea de păstorire a congregaţiei Sale, prin slujitorii
pe care chiar El i-a stabilit.
Prin ei, Domnul oferă tot ce-i necesar turmei. “Nu voi duce lipsă de nimic”, spune David.
“…Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce
duc o viaţă fără prihană. (Ps. 84:11)
În fiecare biserică, în fiecare ‘segment’, Domnul se-ngrijeşte să existe oameni capabili, care să ofere tot ceea ce
este necesar turmei.
Nu există nici o congregaţie, cât de mică, de ne-nsemnată, de care Domnul să nu se-ngrijească, pe care să n-o
hrănească, să n-o călăuzească şi să n-o ocrotească!
El a desemnat pentru toate oile Sale lucrători harnici, dedicaţi şi competenţi, aşa că cel puţin TEORETIC NU EXISTĂ
LIPSURI ÎN POPORUL LUI DUMNEZEU.
PRACTIC, EXISTĂ LIPSURI…
Dacă este undeva vreo astfel de stare, să ştiţi că-i ‘jale’! Ceva împiedică păstorirea Domnului de-a fi eficientă
în respectiva biserică. Ce anume??!
Uneori turma nu-i recunoaşte pe cei pe care Domnul “i-a dat”. Sunt cazuri când biserica ţine păstorii ‘pe tuşă’ şi
nu-i lasă să slujească.
Alteori, biserica pune ea, alege ea lucrătorii care nu sunt desemnaţi de Domnul. Sunt menţionaţi de exemplu în
Cuvânt “păstorii plătiţi”, care activează numai din interesul lor material, şi nu le pasă şi de turmă. Dacă vine
primejdia, ei lasă oile baltă şi pleacă.
Nu întotdeauna bisericile aleg păstori de-ai Domnului, sau sunt cazuri când le permit unor ‘necalificaţi’ să se
autointituleze păstor.
În vremurile din urmă, mulţi oameni îşi vor pune învăţători după inima lor:
“Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă
lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.” (2Timotei 4:3)
Le-a dat Domnul şi pe-acele călăuze?! Nu, oamenii şi le-au ales.
Unele biserici sunt în grabă să aleagă, să numească, în loc să spună: Doamne, arată-ne Tu pe cine ai ales, pe cine
ne-ai pus păstor!
Uneori nu vrem să primim hrana pe care Păstorul cel bun ne-o oferă!
Zice Domnul: “… tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?” (Psalm 50:17)
Sun mulţi astfel de credincioşi, nu?!
Sunt şi ‘fraţi’ cărora nu le place de cei care sunt puşi ‘în faţă’…
A refuza Cuvântul Domnului pentru că nu-ţi place de cel care este pus să-ţi transmită mesajul, este o nebunie. Cear
fi să refuzi a primii corespondenţa (nişte telegrame urgente, de viaţă şi de moarte’ de exemplu), pe motiv că nu-ţi
place ţie de poştaş?!!
Uneori suntem bolnavi, dar nu vrem să recunoaştem. Ştiţi vorba ‘din popor’ că “pentru cine suferă de ficat nici o
mâncare nu-i bună”. Mulţi credincioşi sunt ‘suferinzi’, şi se plâng mereu că nu-i hrană în biserică.
Se-ntâmplă şi ca tocmai atunci când se dă hrana de care avem nevoie, să nu fim prezenţi la Casa lui Dumnezeu,
pentru că găsim alte lucruri ‘mai importante’ de făcut.
Cine-i vinovatul? Nu se-ngrijeşte Domnul? Ba da. El ne dă cele necesare, dar noi tragem chiulul…!
Dacă undeva există lipsuri, problema este a noastră, nu-i a Păstorului cel bun.
"OILE"
Vă spuneam la început, privitor la capitolul 10 din Ioan, că Domnul Isus se identifică întâi pe
Sine. Apoi ne revelează misiunea Sa: să-ngrijească de oile Sale, în toate timpurile.
În Apocalipsa cap. 6, citim despre o mulţime impresionantă de oameni, pe care Domnul
îi duce la izvoarele apelor vii, îi duce la “pomul vieţii, etc.
Un alt lucru pe care-l clarifică Domnul Isus la Ioan cap. 10, sunt “oile”.
Într-o biserică locală, există şi oameni mântuiţi , şi nemântuiţi (şi “pocăiţi”, şi
‘păcăliţi), iar Domnul identifică pe cei care-s cu-adevărat ai Săi.
“Eu Sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan
10:14)
Credincioşii adevăraţi Îl cunosc pe Domnul, iar Domnul îi cunoaşte pe ei – este o
recunoaştere reciprocă.
Într-o zi, vor veni oameni înaintea Domnului, care vor spune: Doamne, noi am făcut
lucrări impresionante în numele Tău, am făcut o mulţime de minuni, am scos draci, am predicat Evanghelia, şi multe
alte…, dar Domnul le va spune “nu vă cunosc”! Mulţi se vor prezenta fără să fi avut o relaţie personală cu Domnul,
şi vor fi respinşi.
Tu-L cunoşti pe Domnul Isus? Este El Păstorul tău? L-ai lăsat să-ţi schimbe viaţa cu
una care să-L cinstească?
Oile Lui nu se-ncred în altcineva, şi-L urmează doar pe El:
“…oile merg după El, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug
de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:4-5).
Ele nu merg după oameni…!
Păstorii adevăraţi îndeamnă pe oameni să stea lângă Domnul, şi nu-şi fac partidele
(‘bisericuţele’) lor.
Oamenii care se duc după “străini”, după cei care au o doctrină greşită, n-au fost oi
ale Domnului, pentru c-ar fi distins deosebirea de “glas”. Oile Domnului nu pot fi înşelate, ele au ‘ureche
muzicală’ fină… (v. 27):
“Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”
Oile Sale ascultă la/de glasul Său, şi nu comentează cerinţele Lui, nu I se
opun.
Toate oile adevărate trăiesc în unitate (nu în dezbinări, lupte şi certuri), şi
formează doar “o turmă” .
(Puneţi oi diverse, şi multe, la un loc, în acelaşi ţarc, şi veţi vedea că ele convieţuiesc
paşnic!
Puneţi doar două capre, într-un ţarc mare, şi veţi constata că repede ajung de se-ncaieră, de se-mpung!)
“Mai am şi alte oi, care nu Sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul
Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.” (v. 16)
Unele oi “ascultă”, la prezent, pentru că deja sunt mântuite, şi altele “vor asculta”, pentru că vor deveni oile
Lui, prin pocăinţă. Ascultarea de Domnul Isus, identifică oile Sale.
|
