Să privim succint, la BINECUVÂNTĂRI!

1. Pentru că El Şi-a dat viaţa , noi avem viaţa:
“…Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (v.10)

2. Ne bucurăm de cel mai înalt statut: suntem ai Lui. Am devenit ai Săi!
De câteva ori El repetă “oile Mele…”. Suntem ai Lui ca şi creaţie, dar şi pentru că a plătit cu sângele Său preţul răscumpărării noastre, şi ne-a pecetluit cu Duhul Sfânt.
Conştientizăm noi bine acest lucru?!
Ne purtăm noi ca nişte credincioşi care aparţinem Domnului?

3. Datorită morţii Păstorului, fiindcă s-a dat o viaţă pentru toate oile, noi credincioşii ajungem să formăm cea mai frumoasă comunitate. În această “turmă” există omogenitate, indiferent de statutul social, indiferent de trecut. Prin adăugare şi de alte oi, tot o turmă formăm, sub acelaşi Păstor.

4. ”Păstorul cel mare” ne oferă înaltă securitate. Binecuvântările pe care le avem nu-s temporare, ci veşnice.
Mai avem fraţi printre noi care cred că Domnul Isus poate pierde ‘pe traseu’ câte o oaie-două, chiar nouă… şi nesocotesc afirmaţiile Sale ca acestea:

“Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. (Ioan 10:29)
“… Voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El…” (Ioan 6:39)

Domnul Isus Hristos este un Păstor care n-a pierdut pe nimeni, şi nici nu va pierde vreodată. Cine-a devenit oaia Lui, e a Domnului pentru totdeauna.
Noi cei mântuiţi, nu avem doar potenţialul vieţii veşnice, cum trâmbiţează unii amăgitori.
Aceia-L fac mincinos pe Păstorul cel mare, şi vin la noi cu îndoieli de forma: “nu puteţi pierde viaţa veşnică, pentru că nu o aveţi – cine va răbda până la sfârşit…”
Ce trist, să laşi cuvintele Domnului deoparte, care spune “Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri”, şi să crezi o teorie umană, că viaţa veşnică uite-o nu e…, că nu-i sigură, că-i doar potenţială!

Prin jertfa Păstorului am obţinut adevărata viaţă, am ajuns să aparţinem turmei sale glorioase, am găsit semnificaţie pentru trăirea de zi cu zi, şi ne bucurăm de-o securitate deplină.    

Ca o sinteză, legat de grija faţă de Biserică, în N.T. Îi sunt atribuite Domnului aceste 3 expresii:
a) Bunul Păstor, pentru ca S-a sacrificat pentru biserică (vezi Fapte 20 si Efeseni 5);
b) Marele Păstor, pentru că ne va cere socoteală de felul în care am lucrat în biserică;
c) Păstorul de Căpetenie, pentru că El este exemplul ce trebuie urmat de noi cu fidelitate.