IMPLICATIILE distinctiei intre cele doua veniri.
1) In primul rand exista implicatii EXEGETICE, adica de intelegere a textului Scripturii…! Daca
n-ar fi distinctie intre cele doua evenimente, ar rezulta ca limbajul biblic este confuz, insa o calitate evidenta
a Scripturii este claritatea sa.
Cei ce nu fac diferentierea, folosesc ‘metoda simbolica’ de interpretare a Biblie, mai ales a profetiilor.
‘Metoda literala’ insa duce la evidentierea distinctiilor respective!
Si amilenistii si premilenistii agreaza intr-un punct comun: Daca si profetiile trebuiesc acceptate literal, asa
cum sunt scrise, atunci premilenistii au dreptate!
Practic insa, amilenistii se incapataneaza si nu accepta ca si profetiile privind vremea sfarsitului ar fi
prezentate literal. Luindu-le simbolic, acestea devin imprecise, si raman la latitudinea
interpretatorului.
2) Implicatii TEOLOGICE.
Cei care nu fac distinctia intre veniri, pretind in mod eronat ca Biserica este formata din sfintii din toate
timpurile. Dupa ei, Biserica traverseaza si Necazul cel mare, pentru ca este scris despre “alesii” din cauza carora
va fi scurtat timpul Necazului cel mare la cei 7 ani. Daca sunt sfinti si-n Necazul cel Mare, spun ei,
inseamna ca si Biserica va fi afectata.
Biserica nu este formata insa din sfintii din toate timpurile…! Ea n-a fost revelata si nici formata in vremea
V.T.! Apostolul Pavel spune ca Biserica este o taina care “n-a fost descoperita sfintilor profeti in
vremurile din vechime”.
La Matei 16:17-18, Domnul Isus ii spune lui Petru:
"Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu
care este in ceruri. Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea…”
Daca Biserica ar fi existat deja la acel timp, Domnul Isus nu S-ar fi exprimat la viitor. Aparitia Bisericii a fost
o taina pana la acest moment, si o taina va fi si Rapirea ei. La 1 Corinteni 15:51-52, Pavel scrie:
“ Iata, va spun o TAINA: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la
cea din urma trambita.
Daca Biserica ar fi cuprins pe credinciosii din toate timpurile, si daca odata cu venirea Domnului Isus pentru
Biserica s-ar fi incheiat istoria, nu ne-ar mai fi ramas nimic tainuit despre ea… Dintotdeauna, cei din V.T. au
crezut ca vor invia la capatul istoriei umane, dupa care va incepe imparatia mesianica. Pavel insa spune
taina potrivit careia “mortii in Hristos” vor invia pe parcursul istoriei… Nimeni nu s-a asteptat ca, in mijlocul
istoriei, parte din oameni sa fie metamorfozati!
Nici ucenicii n-au inteles expresia Domnului Isus referitoare la “invierea DINTRE cei morti”! Ei credeau
initial doar intro inviere generala, la sfarsit, dar Rapirea implica invierea credinciosilor pe parcurs.
Biserica deci este un grup distinct al credinciosilor. Ea s-a format la Cincizecime, la coborarea Duhului
Sfant, si dureaza pana la Rapire. Distinctia aceasta este afirmata de ex. La 1 Corinteni, cap. 10, la Evrei,
cap. 12, etc.
Biserica are parte de “intaia inviere”, si va fi
ferita, prin Rapire, de “ceasul incercarii” care vine peste toti ceilalti “locuitori ai Pamantului” .
Cand Domnul Isus vorbeste despre Necazul cel mare, nu spune ca si Biserica va fi prezenta, ci ca din cauza
celor “alesi” care vor fi acolo, perioada aceea groaznica este scurtata… “Alesii” aceia sunt cei care vor fi
mantuiti in timpul Necazului cel mare, dar ei nu apartin Bisericii. De aceea, pe toata desfasurarea
necazurilor apocalitice (Apoc. Cap. 6 la cap. 19) nu se mai face nici o referire la Biserica, intrucat ea nu trece
prin aceasta perioada de stramtorare.
Tot privind Necazul cel mare, Domnul Isus se refera la poporul evreu, care va fi crunt lovit, si le spune:
“Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie intr-o zi de Sabat sau pe timp de iarna…”, etc., etc.
(Despre aceste problematici, aferente lor, prefer sa scriu un material
aparte!)
3) Implicatii PRACTICE.
Nu putem proclama iminenta venirii Domnului Isus, daca nu credem ca Rapirea este distincta de Venirea a 2-a!
Cei care studiaza serios Cuvantul lui Dumnezeu stiu insa ca Domnul poate veni la noapte…, sau chiar inainte de a
termina tu de citit acest articol!
Sunt predicatori care spun credinciosilor ca trebuie sa se pregateasca pentru Necazul cel mare. Acestia uita
ca Biserica are “o fericita nadejde”, si numai bucurie nu s-ar putea numi trecerea prin acele grozavii. Nici
un credincios nu s-ar putea bucura in Necazul cel mare, in timp ce o lume intreaga s-ar tangui…!
Daca nu facem distinctie intre Rapire si venirea a 2-a, atunci negam promisiunile care au fost facute Bisericii, si
acestea nu sunt mici!
De ex. la Apocalipsa 3:10 ni se spune despre pazirea DE Necaz:
“Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu DE ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea
intreaga ca sa incerce pe locuitorii pamantului.”
Dupe ce Biserica va fi rapita, se vor pocai si alti oameni, dar in cea mai mare parte vor fi martirizati. Si
acestia vor ajunge la Domnul, inaintea “scaunului de domnie”, ca o mare multime de oameni, “pe care nu poate s-o
numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba” (Apocalipsa 7:9), si ni se
mentioneaza despre ei ca:
“ Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita…” (Apocalipsa
7:16)
Cei care se intorc la Dumnezeu in perioada Necazului, vor fi si ei mantuiti, dar nu vor fi scutiti nici de efectele
calamitatilor, si nici de persecutii.
“Locuitorii pamantului” il asteapta pe Anticrist si Necazul cel mare, pe cata vreme noi, credinciosii de acum,
asteptam clipa fericita a intalnirii cu Domnul Isu Hristos (Rapirea).
Intr-o clipa vom fi atunci transformati, avand acelasi chip ca al Lui, si “Il vom vedea asa cum este”.
Vom trece de la imperfectiune la desavarsire, de la chipul pamantesc la chipul Celui ceresc, de la vremelnicie la
vesnicie.
Cand apostolul Pavel scrie unei biserici, de regula spune: “Ma bucur de TARIA nadejdii voastre!”
Sunt credincisi care desi asteapta Rapirea, n-au “taria nadejdii”, fiindca nu au cunostinta ca ei nu vor traversa
Necazul cel mare, asa ca “fericita nadejde” a lor paleste intrucatva…
Fie ca noi, care cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu,
sa fim plini de bucurie, de nadejde si de tarie! Domnul nostru vine (Maranata!), ne scapa de mania
viitoare, de Necazul cel mare, si vom intra astfel in cea mai fericita perioada a existentei noastre:
prezenta Domnului, transformarea noastra, rasplatirile, etc.
|