ROADELE APOSTAŢILOR, LISTATE CA METAFORE
Mulţi apostaţi de regulă forţează revelaţia lui Dumnezeu adăugând tot felul de ‘ciudăţenii’...
Unii adaugă autoritatea papală, alţii te miri ce ‘sfinte’ tradiţii, alţii poziţii care, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu au încetat de mult…
Auzi pe câte un predicator care se recomandă a fi ‘apostolul’ cutare…
Apostolia a aparţinut unui număr restrâns de oameni din secolul întâi, care au fost în strânsă legătură cu Domnul Isus Hristos.
Apostolii au pus “temelia Bisericii” şi ne-au revelat N.T.
Când Biblia a fost redactată în întregime, practic activitatea profeţilor si a apostolilor a-ncetat şi nu mai avem nevoie de o altă temelie pentru c-a fost pusă – ea este Domnul Isus Hristos.
La 1 Cor. 13:8 se spune că “Proorociile se vor sfârşi; … cunoştinţa va avea sfârşit” când vine ceea ce este desăvârşit, adică Cuvântul, care înmănunchează toate revelaţiile.

În epistola lui Iuda, următorul paragraf (v.8-16) trece la denunţarea vehementă a apostaţilor.
Să încercăm a observa mai atent ce lasă ei în urma lor, care sunt roadele lor, apoi să vedem cum îi tratează Dumnezeu pe cei care-şi permit să se abată de la revelaţia Scripturii, deşi există în Cuvânt o mulţime de avertizări pentru ei!

Spre a-i descrie mai sugestiv, autorul foloseşte metaforă după metaforă, care mai de care mai grăitoare (v.12-13):
“Sunt nişte STÂNCI ASCUNSE la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea;
nişte NORI FĂRĂ APĂ, mânaţi încoace şi încolo de vânturi,
nişte POMI TOMNATICI FĂRĂ ROD,
DE DOUĂ ORI MORŢI,
DESRĂDĂCINAŢI;
nişte VALURI ÎNFURIATE ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor,
nişte STELE RĂTĂCITOARE, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.”
Sa detaliem înţelesul acestor metafore chiar în ordinea înşirării de mai sus, pentru a nu omite vreuna…! 

"STÂNCILE ASCUNSE"
Stîncile ascunse sunt foarte primejdioase; ele au sfărâmat multe corăbii.
Sub comunişti, Biblia a fost atacată cu-nverşunare, dar creştinii s-au ferit de-acele stânci evidente.
Apostaţii sunt însă camuflaţi, mascaţi ori deghizaţi …
Deşi nu neagă inspiraţia Scripturilor, ei susţin de exemplu că Biblia este inspirată şi are autoritate însă doar în domeniul spiritual şi moral…
Toti ei afirmă de exemplu că Biblia are autoritate dar mai are prin ea şi destule greşeli…
Primele 5 cărţi sunt ele tradiţional atribuite lui Moise, dar asta nu-nseamnă că chiar Moise le-a redactat…, se pare că ele au fost scrise mult mai târziu…, vin ei cu-ndoiala!
Aceste cărţi au autoritate şi cuprind Cuvântul lui Dumnezeu, chiar de-au fost scrise de altcineva, şi nu de Moise…, încep ei a infiltra ‘şopârla’…
Numai că Domnul Isus, când citează din primele 5 cărţi, specifică: “Moise a spus…”
Ce induce ‘logica’ apostaţilor?!
-Fie Domnul Isus a fost ignorant, fie a ştiut care-i adevărul, dar a vrut să inducă în eroare pe alţii.

O, găsim în Biblie greşeli privind informaţii istorice, geografice, botanice, zooloice…, dar nu în domeniul spiritual - Bblia-i infailibilă.
(Se contrazic apostaţii uneori chiar şi-n cadrul aceleiaşi fraze. Cum adică Biblia-i inerentă, e infailibilă, dar mai are pe ici pe colo şi câte o greşeală?! E infailibilă ori nu e?! Nu există ‘poziţie de mijloc’!

Biblia nu trebuie luată literal, ci trebuie demitologizată, iar cerinţele Cuvântului trebuiesc departajate pe mai multe ‘categorii’, insistă apostaţii…, pentru că unele cerinţe sunt învechite, depăşite, nejustificate în contextul vremii de acum…
Este mai bine să avortezi, decât acel copil s-ajungă ‘copilul străzii’, sustin teologii liberali, adică mai pe şleau, calitatea vieţii este mai importantă decăt viaţa-n sine…
Noi, ‘oamenii de bine’, trebuie să stabilim deci ce cuantum de calitate să fie asigurat, înainte de-a aduce un copil pe lume…
Bine, bine, dar ce facem atunci cu seniorii suferinzi care nu mai au asigurată acea calitate a vieţii? Le luăm viaţa?! E de-a dreptul aberant ce promovează astfel de ‘stânci ascunse, nu?!

Universalismul, îmbrăţisat şi el de teologia liberală, afirmă că în final toţi oamenii vor fi mântuiţi, pentru că Dumnezeu nu este atât de rău încât să trimită pe cineva în iad, şi pentru veşnicie…
Aceştia confundă dreptatea cu răutatea şi uită că Dumnezeu şi-a arătat faţă de om mai întâi mila şi dragostea…

Mişcarea Feministă de care am mai amintit, puteţi s-o etichetaţi tot ca stâncă ascunsă, fără să daţi greş!

Eco-teologia este ultima ‘achiziţie’ a teologiei liberale. Pentru apostaţi este mai importantă salvarea mediului decăt salvarea vieţii şi mântuirea sufletului…
În ultimul timp, o mulţime de Seminarii, unele chiar baptiste de exemplu, s-au declarat eco-teologice… Noua doctrină se infiltrează şi-n biserici şi nici măcar predicatorii n-o observă la timp…

Apostaţii nu se preocupă decât de ei înşişi. Ei ştiu doar să vină la mesele de dragoste şi “să se îndoape”. La părtăşia cea mai intimă, la masa Domnului, ei sunt prezenţi cu-nvăţăturile lor, sunt lipsiţi de-nfrânare… dar plini de imoralitate. Ei avariază ‘vasele’ vieţii multor oameni..
Teologii liberali nu fac nici misiune, nici ucenici, şi nu se gândesc la bunăstarea spirituală a altora – nu au alt scop decât beneficiul lor personal.
În loc să salveze pe alţii, în loc să-i asiste pe alţii, să-i ajute, ei sunt ca nişte “lupi în blană de oaie”, care fac doar victime. 

“NORI FĂRĂ APĂ, mânaţi încoace şi încolo de vânturi”
Când apar la orizont, aceşti nori trezesc bucurie, cu nădejde de ploaie, dar când ajung deasupra celor ce-i aşteaptă, se văd că sunt nori ‘goi’, ‘seci’, fără apă, doar cu ‘fumuri’. Ei promit mult, dar nu oferă nimic. A promite este un gest nobil care devine ‘indi-gest’ prin înşelare de-aşteptare…
Sufletele din preajma apostaţilor sunt lăsate pe mai departe în lipsuri şi nevoi spirituale.
Ei n-au apa vieţii atât de necesară celor cu ‘ogoarele’ în plină ‘secetă’. Teologii liberali sunt ‘capabili’ şi iresponsabili în a compromite ‘recoltele’…

La 2 Petru 2:19 se spune că aceştia “făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii”, şi duc pe oameni la robie şi mizerie…
Mulţi predicatori bat monedă acum pe “libertatea ce-o avem în Hristos”, dar descriu trăirea după Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o robie, ca pe un ‘legalism’. Şi ei promit libertate, dar conduc lumea spre distrugere lentă prin libertinaj.
Sunt destui predicatori care-şi bat joc de abstinenţă, de exemplu de cei care refuză să mai bea alcool, ei justificând public folosirea băuturii. Multe familii pot fi distruse prin promovarea de la amvon a unei astfel de învăţături… Cum poţi să împingi pe alţii să-şi însuşească vre-o încredinţare de-a ta (care trebuia să-ţi rămână personală) sau să preia vre-o practică de care unii ar putea fi prea sensibili sau atraşi (dependenţi), şi să mai şi trâmbiţezi că-i în numele “libertăţii în Hristos”?!

“Norii” de care ne ocupăm n-au nici stabilitate… deoarece ei sunt “mânaţi încoace şi încolo de vânturi”. (v.12) Orice nouă învăţătură care contrazice Scriptura este preluată şi prelucrată de apostaţi. Ei caută a ne prezenta pe cel rău în tot felul de culori, care de care mai atrăgătoare, fiindcă pentru ei acesta “nu mai e atât de negru”…

În sec. 18 a apărut Critica Înaltă a Scripturilor, care neagă inerenţa Cuvântului lui Dumnezeu. Apostaţii şi-au însuşit-o imediat, fără zăbavă.
Tot aşa au procedat şi-n sec. 19, când mulţi teologi au salutat şi ‘asimilat’ Evoluţionismul. După ei, Dumnezeu n-a creat viaţa în formele în care există la ora actuală…
Multe cărţi, scrise de teologi evoluţionişti din Apus, au fost traduse masiv (şi iresponsabil) şi în limba română. Atenţie mărită!
În sec. 20 a apărut Feminismul, care susţine că femeia trebuie să-şi abandoneze rolul tradiţional de-a procrea şi educa copii, şi să tindă spre poziţii care au fost date de Dumnezeu bărbatului, cum ar fi şi cea de păstor în biserică.
În sec. 21 a apărut Eco-teologia, prin care răscumpărarea mediului este pusă înaintea răscumpărării sufletului şi a omului.

Am amintit doar câteva 'rafale' mai evidente ce-i mână pe apostaţi. Ei nu pot să aibă stabilitate, din moment ce au o atitudine greşită faţă de Cuvântul lui Dumnezeu - ei refuză sau neglijează singurul lucru ce aduce stabilitate-n viaţă: Cuvântul lui Dumnezeu, care “este acelaşi” şi care “rămâne-n veac”

“Nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi”…
Expresia “nori fără apă” arată falsitatea lor…
Expresia “mânaţi încoace şi încolo de vânturi” arată rătăcirea lor, fiind purtaţi de orice vânt de-nvăţătură… 

“POMI TOMNATICI, FĂRĂ ROD”
Apostaţii sunt lipsiţi de roade, deşi au avut parte de un ‘sezon’ în care ar fi putut fructifica, deşi au avut în mână Cuvântul lui Dumnezeu.
Ei au ajuns în ‘toamnă’ fără roade… De ce?!
-Pentru că nici n-au fost mântuiţi şi, implicit, nici nu şi-au îndeplinit rolul existenţei: să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu.
Teologia liberală n-a produs nimic în planul Împărăţiei lui Dumnezeu…

Psalmul 1 fericeşte pe omul care se ţine aparte de păcat, şi care-i ancorat în Scriptură, în acel “ izvor de apă”. El este tot timpul 'verde', şi-şi dă rodul la vreme potrivită.

Ce ne-a spus răspicat Domnul Isus?
-“După roade îi veţi cunoaşte”

“Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16)
-Niciodată. 

“DE DOUĂ ORI MORŢI”
La ce fel de moarte se referă autorul?
Se vehiculează tot felul de variante, cu ‘adormiri’ care de care mai ‘blânde’, deşi crudul adevăr este acesta:

1. În primul rând apostaţii sunt morţi d.p.d.v. spiritual.
V. Efeseni 2:1: “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre”.
(Toţi oamenii au experimentat această moarte…)

2. Apostaţii au fost şi se menţin separaţi de Dumnezeu, se complac în această stare, se simt bine în ‘sucul lor propriu’ şi tot “trag jar la oala lor”... Persistenţa lor nebună îi va separa definitiv, etern, de Dumnezeu şi vor experimenta astfel şi moartea a doua. 

“DEZRĂDĂCINAŢI”
Prin cuvântul “dezrădăcinaţi” este subliniată judecata pe care Dumnezeu o va aduce apostaţilor…
La Matei 15:13 citim: “…Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.” 

“VALURI ÎNFURIATE ALE MĂRII, care îşi spumegă ruşinile lor”
Apostaţii sunt valuri ne-mblânzite, privind ‘pasiunile‘ lor. Ei comit imoralităţi fără perdea, fără ruşine…
La 2 Petru cap.2, sunt descrise faptele lor ruşinoase. Iată câteva dintre ele:
“Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!”

Cum îi vede Isaia pe aceştia?
-“Dar cei răi sunt ca marea înfuriatã, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mîl.” (Isaia 57:20)
Valurile înspumate ale apostaţilor, când ajung la mal se sparg şi lasă în urma lor resturile şi murdăria pe care au purtat-o cu ele.

Teologia liberală este răspunzătoare în vremea noastră de degenerarea morală a societăţii vestice, de la literatura şi arta stricată, până la imoralitatea endemică, perversiunile aplicate deschis, avorturile înfăptuite cu milioanele, etc. Ea nu a adus primenire spirituală, morală, precum a promis…, ci numai ruşine şi degradare. 

“STELE RĂTĂCITOARE, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie”
Stelele sunt dispuse pe firmament pentru a oferi orientare. Marinarii de exemplu se orientează pe mare după stelele ‘fixe’.
Apostaţii însă sunt ‘stele’ mişcătoare, “rătăcitoare”, îşi schimbă mereu poziţia…
Este o nebunie să te orientezi după înşelătoarea teologie liberală. Adepţii ei rătăcesc şi pe alţii împreună cu ei. Sunt stele, sunt vedete, dar “rătăcitoare”, dubioase, confuze şi-arţăgoase…

Vestitele seminarii teologice de la Harward, Princeton, Yale, etc. ce au fost fondate de oameni credincioşi, din dorinţa de-a forma predicatori destoinici, care să explice şi s-aplice Cuvântul lui Dumnezeu, au devenit pe parcurs adevărate ‘bastioane’ ale teologiei liberale. Practic, cine merge şi studiază acolo, îşi pierde credinţa…

Recapitulând în scurt, aceştia-s apostaţii:
-stânci ascunse, care avariază vieţile multora;
-nori fără apă, care promit mult, dar înşeală aşteptările;
-pomi tomnatici, fără rod, care nu şi-au îndeplinit rostul existenţei;
-valuri înspumate, care lasă-n urmă numai murdărie;
-stele rătăcitoare, care aduc dezorientare, confuzie, în viaţa celor care se ghidează după ei.

Acum când este la modă a ignora, a forţa sau a interpreta Cuvântul pentru a trăi după poftele firii pământeşti, acum noi cei credincioşi suntem chemaţi mai mult ca niciodată să stăm lângă “Cuvântul sfânt” şi să luptăm pentru “credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna” -  aceasta este garanţia binecuvântării noastre. 

<< Previous    1...   2  3  [4]  5  6    Next >>