|
ALTE CĂI, LA FEL DE RELE...
Sunt multe alte “căi rele”, pe care se-ntâlnesc creştini cu
duiumul…
Propun să venim cu analize şi exemplificări pentru cele ‘mai aglomerate’, cum ar fi:
- Vorbirea de rău;
- Amestecul în problemele altora;
- Influenţarea negativă a altora, chiar împingerea lor spre păcat;
- Incorectitudinea, nedreptatea;
- Revolta, nesupunerea (calea lui Core);
Pe mulţi creştini nu-i interesează cerinţele ce nu le convin, din Cuvânt. Ei ori nu iau seama la ele, ori nu le
pasă de ele, şi-ajung pe “căi rele”…!
O altă cale rea este INCORECTITUDINEA, nedreptatea…
Unii împrumută lucruri pe care nu le mai duc înapoi, făcându-se că
uită… Alţii au datorii pe care nu şi le plătesc…
Unii înşeală în afaceri pe cei cu care sunt în parteneriat.. Alţii înşeală Statul cu plata impozitelor, a
taxelor…
(Exemple se pot da cu nemiluita…!)
În biserici, s-au întâlnit situaţii când acelaşi Sfat (Comitet), a tratat diferit situaţii similare, fiind “pentru
unii mumă, iar pentru alţii ciumă”…
Psalmul 15 începe cu întrebarea:
“Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt?”
…căreia-i urmează imediat răspunsul:
“ -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.”
“El nu-şi ia vorba înapoi”, chiar dacă este “în paguba lui”.
Cel ce umblă în integritate, în neprihănire, acela spune adevărul din inimă, nu umblă cu viclenie, şi-şi ţine
cuvântul dat, chiar dacă-l dezavantajează, chiar de-i în paguba lui.
“Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată”, spune în continuare Cuvântul. Acela-i pe calea Domnului, pe “calea
veşniciei”.
AMESTECUL ÎN PROBLEMELE ALTORA,
care nu ne privesc, este tot o cale rea.
Ne ferim de ură sau de nedreptate, dar ne place să ne ‘băgăm nasul unde nu ne fierbe oala’… Sunt unii fraţi care
vor ei să ştie tot, şi să-i pună la punct pe toţi…
La 1 Petru 4:15, citim despre acest lucru:
“Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care
se amestecă în treburile altuia.
Nu de puţine ori de exemplu, se întâlnesc situaţii când creştinii îşi închipuie că problemele ridicate la
Sfat/Comitet sunt şi ale lor, şi se bagă-n ‘ciorbă’…!
De multe ori se ‘intră-n forţă’ peste membrii altor familii, cu ‘sfaturi bune’, de genul “nu trebuia să facă
aşa…”
'După război, se arată mulţi viteji’…, nu?!
Sunt atâtea domenii în care Dumnezeu nu ne-a chemat s-acţionăm, dar noi ne-amestecăm, ne băgăm…
!?
Mulţi zic c-o fac ‘din dragoste’, dar nu-şi explică de ce cam toate aceste "amestecuri" se lasă cu
certuri…!
VORBIREA DE RĂU a fraţilor/surorilor, este o cale rea,
…pe cale mulţi poposesc sau umblă.
Poate e mai nimerit a pune întrebarea câţi nu vorbim de rău, în loc de câţi clevetim, etc., întrucât ar fi mai uşor
de numărat…!
Mai toţi ştim îndemnul lui Iacov (4:11):
“Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor!...”
Avem rugăciuni ‘arzătoare’ pe care am vrea să ni le asculte Domnul, nu-i aşa?!
“Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mânilor mele!” (Ps.
141:2),
…zice David, dar ia aminte că ‘ceva’ s-ar putea să împiedice ascultarea. În versetul următor, el (v.3) adaugă:
“Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!”
Cât de mare este vina vorbirii de rău?!
În Ps. 50:16-21, citim:
Dumnezeu zice însă celui rău (celui de pe calea rea):Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legământul Meu,
când tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu Sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub
ochi!”
Mulţi ‘se desfată’ pe calea rea a clevetirii…!
Domnul Şi-a arătat mânia de exemplu când Maria şi Aaron au vorbit de rău pe frăţiorul lor mai mic, pe Moise.
Găsiseră ei o pricină…
Ce păcat aşa mare au făcut (spun unii fraţi) de-au zis: Ce, numai prin Moise vorbeşte Domnul?!
Citind cu atenţie ce s-antâmplat, ne dăm seama ce mare a fost acel păcat…!
În urmă, Aaron recunoaşte faţă de Moise, că el şi Maria l-au judecat ca nişte “nechibzuiţi”.
Noi, cei de azi, am ‘evoluat’, şi nu obişnuim nici să ne căim, nici să ne cerem iertare…!
|
