CALEA COMPROMISULUI – tot cale rea…
Domnul Isus a trimes pe “ai Lui” cu următoarea menţiune:
“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit…” (Matei 28:19-20)
Tot Domnul Isus a mai menţionat şi acest aspect:
“Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. (Ioan 14:15)

Cum tratăm cerinţele Domnului Isus Hristos?! Preluăm TOT ce ne-a poruncit?!
Astăzi se bătătoreşte tot mai mult calea compromisului…
Să mai lase Domnul din pretenţiile Lui! Pe noi ne interesează doar acele cerinţe care ne convin, nu…!?
(Cam ăsta-i criteriul după care căutăm să-mplinim Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i aşa?!)
Sunt cerinţe ale Cuvântului pe care le nesocoteşti, la care n-ai luat seama sau de care nu- ţi pasă??
De multe ori ascultarea noastră este ca cea a împăratului Saul care susţinea c-a ascultat de Domnul, când de fapt el umbla pe o cale clară a compromisului…

“Calea rea”, e calea noastră, care ne convine nouă, şi pe care o justificăm, pe care stăm sau umblăm, şi pe care am dori să fim binecuvântaţi, dar nu-i posibil.
În contrast cu aceasta este “calea veşniciei”, calea pe care ne vrea Domnul. Această cale implică a trăi în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi-a ne lepăda de noi înşine…
Când suntem şi acţionăm pe această cale, o facem în vederea veşniciei, cu rezultate veşnice.
Pe “calea rea” putem merge oricum…, nu-i nevoie de introspecţie, nici de corectare sau schimbare!
Pe “calea veşniciei” umblăm numai atunci când permitem Domnului să ne cerceteze şi să ne corecteze! 

POATE pe unii v-am exasperat cu atâtea “căi rele”, deşi acestea-s doar câteva dintre ele…!
Dacă ‘parcurgeţi’ texte ca cel de la Proverbe 2:7-9:
“El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.”

…veţi constata imediat că sunt şi multe “căi care duc la bine”, că putem umbla ocrotiţi pe “cărările neprihănirii”.
“Calea credincioşilor” Domnului, a celor care “umblă în nevinovăţie”, este “păzită” straşnic!