|
A II-a lege din Agricultură, care ne oferă înţelepciune o găsim la Galateni
6:7:
“CE SEAMENĂ OMUL, ACEEA VA ŞI SECERA.”
Dacă semeni grâu, grâu vei secera! Chiar dacă două seminţe de soiuri diferite se aseamănă mult între ele , plantele
şi roadele vor fi mult diferite. Nici un fermier nu este nerod să creadă că poate semăna ceva, cu scopul de-a
recolta altceva…!
Totuşi, pe plan spiritual, mulţi se-nseală…
În unele familii, de exemplu amândoi soţii pretind / îsi doresc dragoste, respect, cinstire, amabilitate, etc., dar
niciunul din ei nu le seamănă, şi sunt aşa de dezamăgiţi că nu obţin astfel de ‘recolte’…
Noi recunoaştem acţiunea acestei legi mai ales când privim la cei din lume… De ce există atâta distrugere,
nefericire, în viaţa multor oameni? Pentru c-au semănat anumite lucruri care au generat astfel de recolte
mizerabile…
“Cine semenă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea...” (Gal. 6:8)
Sunt atâţia oameni nechibzuiţi, care seamănă lucrurile firii pământeşti…, şi nu se gândesc că vor recolta
putrezire, moarte…! Satana sugerează, celor pe care-i îndeamnă la acţiuni din fire, că nu-i nici o legătură între
semănare şi recoltă.
Există pedagogi şi mulţi alţi aşa-zişi ‘specialişti’, care susţin că n-are niciun fel de importanţă dacă copiii
sunt lăsaţi zilnic, ore-n şir, în faţa TV-ului, urmărind scene obscene, imorale, violente, vorbiri degradante,
etc., că nu din cauza aceasta avem un tineret debusolat, stricat, călcător de lege, ş.a.m.d. Numai nişte
‘specialişti’ nechibzuiţi pot afirma că nu exită legătură…!
Dacă cei din lume sunt ignoranţi şi de-a dreptul stupizi, ne-am aştepta ca lucrurile să se prezinte altfel în cazul
celor credincioşi. Dar de ce acestora apostolul Pavel se adresează cu una caldă şi alta rece?:
“Cine semenă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine semenă în Duhul, va
secera din Duhul viaţa veşnică.” (Gal. 6:8)
Să fim atenţi la ce semănăm, îndeamnă el… Sunt credincioşi care seamănă în firea pământească şi vor culege ceea ce
seamănă. Sunt şi credincioşi care seamănă în Duhul, şi vor culege şi ei tot ceea ce seamănă.
Cuvântul spune că cine seamănă vânt, va culege furtună…
Unii credincioşi au semănat constant ceartă, neînţelegere, judecată…, şi au ajuns peste nişte ani de zile să
culeagă distrugere pentru familia lor, pentru comunitate, pentru biserică…
Sunt şi credincioşi care, în momentul în care s-au întors la Domnul, au început să semene cu grijă, “în Duhul”,
“dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrînarea
poftelor…” (Gal. 5:22-23), şi, peste ani de zile, Dumnezeu i-a binecuvântat cu recolte
extraordinare.
Ce se-ntâmplă însă dacă stăm, şi nu semănăm nimic?!
Nu-i îndeajuns să nu semănăm lucruri negative…
Cine seamănă lucruri negative, cu certitudine va recolta lucruri negative.
Dacă fermierul nu seamănă nimic, ogorul va fi năpădit de buruieni şi mărăcini.
Nu-i nevoie să semeni spini pentru a-i recolta – ei apar, vrând-nevrând…
Poţi obţine, fără muncă, o recoltă bogată de ciulini…
Ogorul vieţii este fie muncit şi semănat cu lucruri după voia lui Dumnezeu, şi va da roade binecuvântate, fie
nemuncit, nesemănat, şi va aduce recoltă dezastruoasă.
Sunt credincioşi care se feresc de ceartă, de discordie, dar care nici nu seamănă ceva pozitiv. Aceştia tot recoltă
dezastruoasă vor avea.
Sunt credincioşi care se feresc de păcat dar nu sunt serioşi: nu se roagă cu copiii lor, nu citesc
Cuvântul, nu frecventează regulat adunarea (ci se uită după nori), nu sunt punctuali, nu sunt implicaţi în mod
pozitiv în slujire în biserică, etc., şi atunci ogorul lor este afectat. Recolta lor va fi una care-i va dezamăgi
profund…!
LENEŞUL, cel care n-a muncit, toamna vrea să strângă şi el recoltă, dar n-are de unde, pentru că n-a muncit la
vremea potrivită, n-a semănat nimica….
“Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte.
Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.” (Prov. 24:30-31)
Vrem vreun ‘tablou’ mai elocvent?
Cine se leneveşte, şi pe plan fizic şi pe plan spiritual, este un “om fără minte”. A cultivat leneşul acela spini
în ogorul lui? Nu, doar n-a muncit…!
Aşa se-ntâmplă în viaţa tuturor celor ce nu-s serioşi pe plan spiritual, care nu se preocupă să muncească şi să
semene.
Oferirea Cuvântului de exemplu este ca o semănare care va aduce roadă. Dacă semănăm în copii Cuvântul lui Dumnezeu,
roadele se vor vedea. La fel şi-n cei necredincioşi cu care venim în legătură…!
Oricine seamănă Cuvântul lui Dumnezeu, nu va fi dezamăgit – Dumnezeu promite solemn recoltă. La Isaia 55:10-11
citim:
“Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să
rodească şi să odrăslească, ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu,
care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod…”
Este de datoria fiecărui credincios să semene Cuvântul lui Dumnezeu în familie, în biserică, în societate.
Şi când stăm de vorbă unii cu alţii, dacă ne sfătuim cu Cuvântul lui Dumnezeu, acest Cuvânt va rodi.
“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima
laudă Domnului.” (Efes. 5:19)
… şi nu veţi regreta! Nu mai rămâne loc şi pentru ‘spini’…
SOIUL ŞI CALITATEA SEMINŢEI
“Ce seamenă omul, aceea va şi secera" este adevărat atât în
privinţa soiului seminţei, cât şi în ce priveşte calitatea ei.
Semeni grâu de calitate, grâu de calitate vei secera.
Semănătorul seamănă sămânţa cea mai bună pe care o are, pentru că el ştie că recolta depinde direct şi de calitatea
şi vigoarea ei.
Dacă de exemplu pui cartofii mai mici în pământ, vei obţine cartofi din ce în ce mai mici.
De regulă, cei care au prosperat în agricultură, au procedat cam aşa:
a) partea cea mai frumoasă a recoltei au dat-o pentru Domnul;
b) următoarea parte cea mai bună au folosit-o ca sămânţă;
c) partea rămasă au destinat-o nevoilor lor.
… şi Dumnezeu le-a dat mereu recolte frumoase.
Fermierii care ţineau pentru ei partea cea mai bună, au avut parte de recolte mai proaste, mai slabe decât a celor
prezentaţi mai sus…
- Vreţi numai recolte BUNE? - Semănaţi “în
Duhul”!
Biblia vorbeşte despre DĂRNICIE, ca
despre semănat…!
La 2 Cor. 9:5-10, apostolul Pavel spune aşa:
“De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strângerea
darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie. Să ştiţi: cine semenă puţin,
puţin va secera; iar cine semenă mult, mult va secera.
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl
iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din
destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui
rămâne în veac.”
„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană ” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va
face să crească roadele neprihănirii voastre.”
Ce numeşte Pavel ca “sămânţă” în acest text? Dărnicia creştină este prezentată ca o sămânţă
semănată, şi…, “ce seamănă omul, aceea va şi secera”.
Când cel credincios este darnic în lucrarea lui Dumnezeu, îi va pregăti Dumnezeu o recoltă impresionantă.
Plugarul nu seamănă “cu zgârcenie”, pentru că ştie că este legătură strânsă între ce semeni şi recolta de mai
târziu.
De multe ori, pe plan spiritual, avem impresia că ceea ce dăm pentru Domnul e bun dat, că nu se va-ntoarce cu roadă
înapoi, dar nu este aşa. Domnul ne asigură că atunci când dăruim pentru El şi Împărăţia Lui, vom culege rezultatele
acelui semănat.
FAPTELE BUNE sunt şi ele cotate tot ca semănări…
La Gal. 6:9, (verset imediat următor celor analizate cu puţin înainte, adică 7-8)
apostolul Pavel adaugă:
“Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală."
De exemplu slujirile ce le facem în biserică sunt tot nişte “semănări” care vor duce la “recoltări”…
|
