|
‘PREŢUL’ PLĂTIT ALCOOLULUI!
Preţul pe care oamenii îl plătesc alcoolului este enorm.
La Proverbe 23, se văd clar şi cuprinzător, rezultatele folosirii lui.
Cei mai mulţi băutori sărăcesc (v.21), ajung la ‘sapă de lemn’.
Beţivul ajunge leneş, încapabil să facă munca la care este chemat, sau s-o termine la timp.
Cel care folose şte alcool este tentat să renunţe la adevăr (v.23), şi de multe ori nu ezită s-o facă…
Este inevitabilă, pentru alcoolici, întristarea părinţilor (v.24) Care părinte se făleşte cu odrasle controlate de
alcool? Nici măcar cei nepocăiţi n-o fac.
Sunt părinţi care nu se mai pot deloc bucura de copiii lor, pentru că alcoolol i-a băgat în mormânt. Mai devreme
sau mai t ârziu, alcoolul scurtează vieţile, fără milă şi fără deosebire…
Totul pleacă de la un pahar, aşa se-ncepe…!
Imoralitatea, de regulă este şi ea tot o consecinţă a folosirii alcoolului (v.33).
Într-un capitol mai mult despre alcool apare prin mijlocul său versetul acesta:
“… curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strîmtă. (Prov. 23:27)
Are a face acest verset cu băutura?! Are, pentru că s-a observat că cei mai mulţi oameni care folosest alcool,
ajung să se şi destrăbăleze.
Duhul alcoolului este înrudit îndeaproape cu duhul curviei, duhul imoralităţii.
Consumul de alcool duce la certuri şi ‘răniri’ în familie (v.29). Ştiţi vreo familie care foloseşte alcoolul,
şi-acolo să domnească armonia?
Cel care se dedă la alcool vorbeşte prosti (v.33), şi nu puţine…
Alcoolul îl împinge treptat pe băutor, şi-l lipseşte…, de nu-l mai interesează nimic altceva în viaţă decât să
bea.
A ţi luat seama la astfel de detalii?:
“Vei fi ca un om culcat în mijlocul m ării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
„M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” (Prov.
23:34-35)
Un om care-i sus, pe catarg e-n mare primejdie, nu? Îl interesează pe un dependent de alcool că-i în pericol? Nu,
el doar vrea mai multă băutură…
Cum începe fiecare băutor?
- Cu un pahar. Fiecare se crede stăpân pe-acel pahar.
Cine-i dă garanţia băutorului că nu va ajunge dependent de alcool, dacă foloseşte băuturi alcoolice?
- El însuşi şi-o dă…
Bine bine, dar ştie el cine e el?!!!
Singura garanţie că nu vei ajunge dependent de alcool este abstinenţa.
Sunt biserici în care s-a pus problema dacă-i potrivit pentru credincioşi să folosească băutura sau nu. După lungi
discuţii, unii au exclus anumite băuturi cum ar fi ţuica, dar au hotărât că cu vinul este o altă situaţie…!
În destule biserici s-a acceptat vinul şi s-a convenit că un pahar pe zi n-ar fi o problemă.
Credeţi c-a ajutat această regulă la ceva? Da de unde…! Fraţii şi-au respectat angajamentul…, dar fiecare a băut
tot cât de mult a vrut! Mai toţi şi-au procurat pahare gigant…
Cum vă explicaţi faptul că, mai devreme sau mai târziu, bisericile care au hotărât că poţi să bei un pahar de vin
pe zi, au ajuns pustii, au ajuns de izbelişte?!
- Duhul alcoolului nu permite Duhului lui Dumnezeu să producă treziri spirituale.
ORI ALCOOLUL, ORI DUHUL LUI DUMNEZEU!
Pentru cei care nu folosesc băuturile alcoolice, prima mare
binecuvântare este că pot ajunge la plinătatea Duhului Sfânt.
Cred că deja mulţi ştim să spunem pe dinafară, pe nerăsuflate, care este roada Duhului:
“dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrînarea poftelor” (Gal 5:22-23),
dar mai toţi spunem cu tărie doar primele 3 trăsături…
De ce? Pentru că cu îndelunga răbdare, sau cu înfrânarea poftelor nu poţi să ‘jonglezi’. Poţi să spui că iubeşti,
că eşti bucuros…, etc. dar dacă foloseşti băuturi alcoolice, nu mai poţi să susţii că te încadrezi şi la
“înfrânare” – eşti cotit spre desfrânare…!
Alcoolul dă poftelor drumul să se manifeste, pe câtă vreme Duhul lui Dumnezeu le-nfrânează.
Nu le poţi avea pe amândouă; ori alcoolul, ori Duhul lui Dumnezeu.
Fie controlul alcoolului, fie plinătatea şi controlul Duhului Sfânt. Doar una dintre ele poate să rămână în viaţa
ta! Pe care o doreşti?!
Alcoolul este asociat cu tragediile, şi nu este nimeni care să trateze cu uşurinţă această problemă şi să nu
plătească scump.
De cealaltă parte sunt binecuvântările, asociate cu abstinenţa, şi ele vor veni din abundenţă peste creştinii care
sunt serioşi pe calea lui Dumnezeu şi renunţă la alcool.
Citiţi în Scripturi biografiile oamenilor de care se menţionează că erau plini de Duhul Sfânt. Prin mâinile lor se
făceu lucrări deosebite! Mâinile lor nu ‘tremurau’ pentru că ei nu beau un pahar de vin pe zi ca mulţi dintre noi…
Ei practicau abstinenţa, şi Duhul Sfânt îi folosea ca pe nişte ‘vase alese’ disponibile, nu ca noi, ocupaţi/umpluţi
cu te miri ce ‘lozinci’…
Diverşi creştini, mai ales cei în vârstă, uitându-se înapoi, au observat că oridecâteori au luat alcool în gură,
n-au putut să-L mărturisească pe Domnul Isus Hristos şi altora. Să fie oare pură coincidenţă?! Mai degrabă este
‘pură’ pagubă…!
Abstinenţa aduce binecuvântări nu numai persoanei care o practică, ci şi familiei sale.
Am auzit fraţi mărturisind că după ce au renunţat la acel pahar de vin pe zi, s-au simţit mai tonici, mai cu viaţă,
cu putere, iar cei din familiile lor s-au ‘dezmorţit’ şi ei. Au fost creştini care aveau copiii în lume, pentru
că-n familia lor se folosea alcoolul, şi, după ce-au renunţat la băutură, Dumnezeu le-a ‘mişcat’ copiii şi
i-a-ntors pe calea credinţei.
În cartea Ieremia (c. 35) este prezentată o familie care practica abstinenţa: “casa Recabiţilor”. Chiar de-au fost
îmbiaţi din belşug cu vinul cel mai bun, ei au răspuns răspicat:
“…Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată
vin, nici voi, nici fiii voştri;” (Ier. 35:6)
Pentru ei, abstinenţa se împământenise ca un mod de viaţă, nu era doar o hotărâre de moment.
"Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat
de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el;
pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit
niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!” (Ier. 35:18-19)
Copiii lui, spune Domnul, vor fi binecuvântaţi, îi voi avea “înaintea Mea”.
Pe cei care renunţă la alcool, Domnul îi are în mod deosebit în atenţia Sa.
Fie ca cu toţii să înţelegem să trăim total dedicaţi Dumnezeului nostru, într-un mod care să-L cinstească şi care
să-I permită să ne binecuvinteze.
Dacă chiar dorim umplerea cu Duhul Sfânt, Dumnezeu va revărsa peste noi binecuvântările Sale
alese.
|
