NUNTA DIN CANA
În Cana Galileii (v. Ev. Ioan, cap 2) a avut loc nunta unui prieten
de-al familiei Domnului Isus.
(Unii cercetători mai meticuloşi , au aflat c-ar fi fost vorba de nişte rude apropiate)
Mama Domnului Isus era acolo – a ajutat şi dânsa la pregătirile pntru ospăţ.
Cel care se nuntea nu era prea înstărit (avea câteva slugi), dar era un om modest şi chibzuit. El n-a dorit ca
comesenii să ‘tragă o băută pe cinste’, ci a limitat tendinţele eventualilor cheflii, procurând doar o cantitate
minimă de vin, folosit mai mult drept condiment, pentru a drege gustul mâncării, pentru a ajuta la înghiţit.
Practic, mirele n-a încurajat folosirea de băuturi alcoolice, n-a organizat ‘masa’ cum face 'toată lumea', şi-a
preferat să fie bălăcărit de eventuali nemulţumiţi, decât să fie un prilej de poticnire pentru vreun dependent de
alcool.
Ospăţul ce s-a pregătit, n-a fost oferit ca o ‘masă de afacere’, ci ca o ‘masă prietenească’.
Omul nostru Îl cunoştea demult pe Domnul Isus, punea la inimă ce zicea, şi mai ales acum, că avea şi ucenici, era
convins că va fi benifică, pentru toţi participanţii, prezenţa Domnului cu ceata Sa, la nunta sa.
Recunoscând atitudinea aparte a mirelui, Domnul Isus a pus ‘umărul’ şi a acţionat imediat, în stilul său
caracteristic, pe multiple planuri:
- i-a dat mirelui “pe deasupra” şi la timp ce avea nevoie, i-a apreciat riscul şi înclinaţiile şi l-a ajutat să nu
intre în încurcătură;
- a dat o ‘lecţie de încălzire’ nuntaşilor, şi celorlalţi din Cana, dar mai ales ucenicilor;
- a atenţionat că mama Sa alte alte ‘atribuţiuni’ decât ale Sale;
- etc.
Nu ştim cât a băut fiecare, dar ştim că Domnul Isus a fost acolo, şi că acolo nu era nici ‘bar de zi’ nici ‘bar de
noapte’. Ştim şi că Domnul nostru a avut situaţia sub control, pentru că atunci când s-au căutat acuze să fie
aruncate-n spatele Lui, nu s-a găsit niciuna, nici măcar c-ar fi provocat vreodată îmbătarea cuiva.
Mulţi grăbiţi, calculând litrajul celor 6 vase care-au fost ‘umplute ochi’, sunt tentaţi să creadă că acolo a curs
cu vin cam ca la Moşoaia (ţara ţuicii de Piteşti), unde toate ulcelele erau pline cu băutură iar raţele umblau bete
prin bătătură…
Eu sunt tentat să cred că după ce-a făcut Domnul Isus minunea, s-a dus vestea imediat în toată Cana, iar mulţimea
s-ambulzit să vină, să vadă, să guste şi să creadă, aşa că pe cap de locuitor a revenit o cantitate neglijabilă de
vin.
A făcut Domnul Isus o regulă, şi le-a recomandat sau asigurat după aceea ucenicilor un pahar de vin pe zi?!
- Nu, aceasta-i invenţie liberală, creştino-‘umanitară’!
VINUL ŞI STOMACUL (DAR CAPUL?!...)
În vechime, mai ales în zonele cu vie, vinul era prezent în ‘trusele
medicale’ atât de acasă, cât şi la purtător (v. pilda samariteanului milostiv). De regulă, cu vinul se curăţau, se
dezinfectau rănile, iar cu uleiul se izolau, se fereau. Se mai folosea vinul, în situaţii limită, şi doze stricte,
la reglarea tensiunii sângelui, a ajustării bazicităţii/acidităţii stomacului, la macerări pentru alte preparate
farmaceutice, etc.
Astăzi se găsesc cam oriunde medicamente adecvate şi eficiente, pentru orice, numai că mulţi creştini fac pe
‘naturiştii’, şi beau vin de se sting, pentru că ei îl folosesc drept ‘vin tonic’. Apoi la mulţi, sângele circulă
greu, şi-au nevoie de ‘subţietor’. La Sus-Ţietor nu prea se mai gândesc – poate-aşa, ‘din joi în Paşti’…
Ei pretind că ei calcă pe “urmele” lui Pavel, care la rându-i a călcat “pe urmele lui Hristos”.
A spus Pavel lui Timotei că poate să ia “puţin vin, pentru stomac”, iar ei cred că vinul tot acolo ajunge şi la ei,
în stomac.
Eu am întâlnit însă destui cu vinul ajuns... la cap!
Am amintit la “Nunta din Cana” şi de faptul că vinul mai era folosit cu rol de condimentare, pentru dresul gustului
mâncării sau pentru uşurinţa îngurgitării. Şi aici se fac speculaţii cu carul… Dacă ‘creştinul’ este şi român, îşi
va “fura” nu numai “căciula”…
Poate nu uitaţi ce-am mai spus:
"Alcoolului nu-i trebuiesc multe ocazii, ca să producă tragedii!"
TIMOTEI nu-i o ‘portiţă’ , fraţilor;
nu vă mai îşelaţi singuri…! Nu răstălmăciţi Cuvântul!
Ştim de Timotei că era tânăr:
“Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste,
în credinţă, în curăţie. (1 Tim. 4:12)
… şi că avea o viaţă model înaintea tuturor, şi lua seama “la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o da
altora” (inclusiv celor bătrâni).
Pe cine a îndemnat sau a învăţat Timotei să bea, căci mulţi creştini, care folosesc băuturile alcoolice, pretind că
şi Timotei ‘trăgea la măsea’?!
Timotei a fost un credincios “tare în credinţă”, care i-a avut în vedere pe cei “slabi în
credinţă”, şi a căutat cu orice chip să nu fie pentru nimeni un “prilej de poticnire”.
Din acest motiv, deşi avea probleme cu stomacul, iar puţin vin ar fi acţionat la el ca o doctorie, a preferat
abstinenţa, pentru a nu-i fi interpretată greşit utilizarea alcoolului.
Ştia el că în biserici sunt şi fraţi dependenţi de alcool, care abia aşteaptă să speculeze situaţii pe care să le
folosească drept ‘portiţă’ în justificarea practicii lor…
…de aceea a trebuit să intervină apostolul Pavel, preocupându-se de sănătatea 'copilului'
său...
CONCLUZIAmea , including ‘MASURA:
(Tin sa atentionez ca problema consumului de alcool nu-i doar una personala ci-i si de familie, si de intreaga
societate!)
Credinciosul poate consuma bauturi alcoolice IN MASURA in care:
1. Nu aduce ocara lui Dumnezeu, Cuvantului Sau, lucrarii Sale;
2. Nu este un prilej de poticnire pentru altii;
3. Este treaz (d.t.p.d.v. dar mai ales ca constiinta);
4. N-are mustrari de constiinta;
5. N-are prejudicii de pace, de ‘bun nume’, de sanatate, sau de buget.
6. Nu ataseaza alcoolului diverse atribute (ex: aducere de noroc, fericire, etc.)
7. Respecta legile, regulile, normele si normativele (varsta minima, reguli de circulatie, norme de etica,
etc.)
|